Prof. dr. Molnár János (1955 – 2021)

Dezső Buzogány: In memoriam János Molnár

M-am gândit mult la ce așputea să scriu. M-am gândit la titluri elevate și la cuvinte mari, demne de operata amplă. Dar gândurile solemne au întârziat să se materializeze. (Acum nici nuîmi mai pare rău, pentru că simt că nu s-ar fi potrivit aici.) Descrierea detaliată a lucrării tale va fi misiuneaistoricilor. În cele din urmă, m-am agățat de cuvintele directorului nostru dedepartament, István Péter: „Tu îl cunoști mai bine decât noi”, a spus el. Da,au trecut 45 de ani (nici nu îmi vine să cred) de când te-am văzut pe trotuaruldin fața Institutului de Teologic Protestant, grăbindu-te la bibliotecă, cu mareaBiblie ebraică sub braț. Nu voi uita niciodată această imagine. Nu te-aminvidiat că ai făcut acest drum zi de zi, dar te-am invidiat pentru că nu aiavut niciodată probleme la examene, la exegeză sau la celelalte materii. Încursul pregătirii teologice am știut unul despre celălalt, dar nu ne-amcunoscut cu adevărat. Apoi am terminat facultatea și timpul a trecut, pentrufiecare din noi acolo unde am fost numiți. Drumurile noastre s-au intersectatabia după mai bine de un deceniu, când am devenit mai întâi profesor asociat,apoi profesor titular de teologie (tu erai deja acolo la vremea aceea). Autrecut de atunci aproape trei decenii. De atunci am fost împreună la bine și larău. Am trecut și prin momente bune, și prin situații dificile, prin suișuri șicoborâșuri.

Facultatea de Teologie Reformatăa fost un punct de cotitură în relația dintre noi doi. Când ai devenit decanulFacultății, m-ai invitat și pe mine, pentru că facultatea avea nevoie de uncolectiv stabil de cadre didactice. Conducerea Bisericii Reformate și-a datacceptul, iar eu m-am alăturat facultății. Au trecut 20 de ani. Această perioadăm-a ajutat să te cunosc mai bine.

Jebuc. S-au spus multe despre aceastăinițiativă, și bune, și rele. Timpul a dovedit că tu ai avut dreptate: deatunci multor copii le-ați oferit acolo oportunitatea unei vieți normale; nus-au pierdut, ci s-au integrat în comunitate. Nu le-ați dat doar ajutormaterial, ci și sfaturi, un exemplu de viață și o familie. Ați realizat apoi multealtele mai apoi, tot în Jebuc (moara, ferma experimentală), inițiative care auservit la susținerea casei de copii și la supraviețuirea comunității. Fărătoate acestea, satul ar fi îmbătrânit și dispărut. Energia spirituală, mentalăși fizică investită a dat roade de multe ori.

Apoi au venit Sfăraș și căminulde bătrâni, urmate de casa de zi și centrul de reabilitarea pentru copiii străziiAksza. Noi i-am privit pe aceștia o povară pentru tine. Tu însă i-ai consideratpe fiecare drept copiii tăi spirituali. Și ai avut dreptate. Și toate asteale-ai făcut timp de două decenii, timp în care ai fost și capul familiei, tată,profesor universitar și decan al Facultății. Ai avut de călăuzit o familie, ai scriscărți, cursuri universitare, ai ținut cursuri (în două instituții de învățământ),a trebuit să te ocupi de administrație și să te lupți cu birocrația.

Facultatea de Teologie Reformată.Privind înapoi, la ultimele două decenii, este clar pentru toată lumea că situațiaincertă din prima etapă s-a stabilizat datorită ție. Facultatea a dobândit opoziție stabilă în universitate și un colectiv de cadre didactice, și a începutsă funcționeze conform unui plan strategic, după un program, dobândind predictibilitate.Cadrele didactice ale facultății se pot simți egale celor din oricare facultate.Studenții onorează facultatea, absolvenții noștri s-au afirmat peste tot.Programul de masterat funcționează bine, programul de doctorat funcționeazăexcelent, cu un număr mare de doctoranzi. Aș putea continua elogiul, dar măopresc aici, pentru că, așa cum se spunea în vechime, „sapienti sat”, – „pentruînțelepți este de ajuns”. Ție ți-a fost greu să accepți lauda, pentru că nu aifăcut toate acestea pentru cuvinte de laudă. De aceea, în numele facultății șial școlii doctorale, îți mulțumesc sincer pentru tot ce ai făcut pentrubiserică și pentru această facultate.

Ioan Chirilă: Memento Via Amoris – Un gând despre un îndrăgostit de Iubirea Veșnică: Rev. prof. univ. dr. János Molnár

Dumitru Piscuc: Gând de comemorare pentru prof. dr. János Molnár

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut ocazia să studiez sub coordonarea profesorului János Molnár. Îi sunt profund recunoscător profesorului János Molnár pentru exemplul de umilință, de profesionalism și de respect pe care mi l-a oferit. De asemenea, pentru mine a fost un model de profesor corect, cinstit și dedicat misiunii de a forma și educa tineri teologi!

Plănuiam să ne vedem, la finalul lunii octombrie, la Cluj, însă Altcineva a avut alt plan.

Mulțumesc, domnule profesor pentru tot!

Până în ziua revederii,

Silviu Tisloveanu: Domnul profesor Molnar a fost un părinte